Ziare Online

SHARE ON GOOGLE+

Ziare Online - Director Ziare - Ziarul Ocnamuresanul.ro

 

Ziarul "Ocnamuresanul.ro"

Website: http://www.ocnamuresanul.ro

Ziar din categoria Locale in judetul Mures

Descriere:
Un site de atitudine a cetatenilor din Ocna Mures. Stiri din zona, opinii, comentarii.

Publicitate:

Adauga un Ziar

Stiri din ziarul Ocnamuresanul.ro de azi - Ultimele stiri din Ocnamuresanul.ro


Adio SODA Ocna Mureș!

Adio Soda

 

Marius Stîncel și Sorin Corpodean și-au anunțat astăzi intenția de a părăsi definitiv Clubul Sportiv Ocna Mureș.

 

 

Clubul SODA nu exista fără Marius Stîncel, Sorin Corpodean și sponsorii convinși de dânșii.
Clubul SODA înseamnă baze sportive și sute de copii și tineri angrenați în echipe sportive, înseamnă oameni care lucrează pe bani puțini sau gratis, înseamnă un viitor pentru viața sportivă din Ocna Mureș sau - de ce nu? - pentru orașul Ocna Mureș.

Acum 5 ani stadionul arăta ca după bombardament iar sportul în Ocna Mureș, în special fotbalul, era o dulce amintire. Binențeles că la renașterea sportului ocnamureșan au muncit și au contribuit financiar mulți oameni dar meritul este al inițiatorilor acestei "mișcări". Dacă nu din alt motiv, macar din respect pentru aceste lucruri ar trebui să se respecte ierarhia în CS Soda Ocna Mureș. Este strigător la cer ce s-a întamplat la noi: antrenorii "alungă" conducerea. Asta cu ajutorul nostru, a ocnenilor, o "specie" aparte, care ne spălăm cu mândrie rufele în public (Facebook). Tot acest scandal mediatizat pe rețelele sociale nu a reușit decât să distrugă unul dintre puținele lucruri frumoase de care a avut parte orașul nostru în ultima perioadă. Păcat!

Personal îmi doresc să se încheie acest conflict, pentru binele orașului. Primăria ar putea renunța la atitudinea de falsă neutralitate "elvețiană" (nu de alta, dar banii cheltuiți pentru Soda, sunt din buget, nu din buzunarele personale) și să cheme la masa tratativelor conducerea Clubului SODA si antrenorii echipei de fotbal. În acest fel trebuie tranșată problema, nu pe rețelele de socializare. Oricum, trebuie ținut cont și de faptul că, indiferent cât de mult iubim echipa noastră de fotbal, CS SODA înseamnă mult mai mult decât echipa de fotbal, așa cum am scris mai sus. Și aceasta numai și numai datorită inițiativei și implicării domnilor Stîncel și Corpodean.
În concluzie, dacă un antrenor are o nemulțumire, normal și logic, încearcă să o rezolve IERARHIC, nu pe facebook și - dacă nu este mulțumit de rezultat - să demisioneze sau să candideze la președinția clubului SODA.

În altă ordine de idei, dacă nu exista acest scandal, nu exista nici sondajul (de pe pagina suporterilor) despre intentia de a contribui financiar la susținerea echipei, pentru simplul motiv că avea cine să se ocupe de atragerea fondurilor. Din păcate, o să vedem că sponsorii importanți au părăsit Soda, odată cu Marius Stîncel și Sorin Corpodean, sufletul SODA.

Să auzim de bine!
HAI SODA DRAGĂ!


Marius Stincel28 august 2013 – 10 iunie 2018

Felicitări CAMPIONILOR!
Felicitări golgheterului absolut Valentin DRĂGAN!
⚽️🥇🏆
Felicitări echipei pt câștigarea campionatului!

Intors acasa in 2010, am plecat, cu încredere, într-un drum lung, în luna iunie 2013. Un drum cu multe necunoscute și cu multe provocări. Cea mai mare a fost să îmi demonstrez mie însumi– ca acasa la Ocna Mures (“nimeni nu e profet in tara lui” ) sunt capabil sa pun in practica ce am invatat in ultimii 22 de ani si că pot să izbândesc, cu cinste și demnitate, în tot ceea ce mi-am propus.
Nu pot să fac, aici și acum, o relatare a întregii mele experiențe – una extraordinara, cronologic însă, trebuie să amintesc, rezumând, ca am intrat in viata echipei de fotbal “din cauza”celor 2 buni prieteni ai mei – Gicu Domsa (Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!) si Mihai Bucur (Grasu), ca am intalnit, oameni minunați de la care am avut de învățat si ca am castigat un mare si adevarat prieten pentru tot restul vietii – Sorin Corpodean

Mândria de a fi făcut parte din FAMILIA SODA si sportul ocnamuresean este, într-un cuvânt, ceea ce simt astăzi,.

La plecare dupa aproape 5 ani, îmi doresc trei lucruri.
– Primul: să am înțelepciunea de a lua cu mine doar faptele și amintirea persoanelor care mi-au adus atatea moment de satisfacie.
– Al doilea: Să pot să mă despart, mulțumind, de locul pe care l-am considerat „acasă” în acesti 5 ani. Să am puterea de a-mi lua rămas bun, cu recunoștință, de la echipă, colegi, prieteni, autoritatile locale, oameni care m-au ajutat neconditionat in tot acest timp, care mi-au fost alaturi in aceasta frumoasa perioada, fără colaborarea cărora n-aș fi putut realiza ceea ce mi-am propus, fără ajutorul cărora nu m-aș fi simțit parte a unei mari familii care este SODA.
– Al treilea lucru pe care mi-l doresc este să ne dea Dumnezeu tuturor speranța și încrederea că vom păstra amintirile neprețuite ale acestei experiențe, pe care noi le-am generat, noi, cei ce ne-am întâlnit (întâmplător sau nu) în acest loc, în acest timp…

Vreau să le mulţumesc din tot sufletul tuturor celor care m-au spijinit în aceasta perioada – grupului “ SODA ULTRAS”, antrenorilor de la echipele de junior si parintilor; dar mai ales celor care au trecut peste multe, vazand pasiunea si implicarea mea si pe care “i-am vitregit” de prezenta mea si ma refer aici la familie – soţiei mele şi celor două fiice ale noastre, surorilor si fratelui meu impreuna cu familiile lor si bunului meu prieten Mircea Gatea, pentru aceşti 5 ani care mi-au influentat viaţa.

Îmi iau rămas bun, așadar, încredințat ca si la Ocna Mures se poate face performanta, daca ai incredere in Dumnezeu, pui mult suflet, rabdare si pasiune si că fiecare avem șansa noastra de a deveni „puțin nemuritori” – cât timp vom dura în amintirea celorlalți.
“Daruind, vei dobandi!”

La revedere SODA Ocna Mures! Multumesc SODA Ocna Mures!

    Cu deosebit respect si deosebita consideratie,
    Marius Stincel

 

Sorin CorpodeanFelicitări CAMPIONILOR!
Felicitări golgheterului absolut Valentin DRĂGAN!
Felicitări echipei pt câștigarea campionatului!

Eu plec cu sufletul împăcat ca mi-am încheiat misiunea in Stadionul Dragostei și la echipa de suflet!
Am lăsat in urma toată baza sportiva (3 terenuri funcționale) la un nivel pe care alte echipe de liga 2 nu o au! … administrată bine va forma generatiile viitoare de fotbaliști, crescuți in curtea proprie!
Am format începând din 2016 toate grupele de copii (nascuti din anul 2005 și mai mici) și acum sunt cu toții participanți in competiții la fiecare categorie de vârsta in parte (câte doi ani de nastere consecutivi la fiecare echipa)
A fost înscrisă și echipa a doua in liga 5 din sezonul 2016-2017, echipa unde erau rulați și jucătorii tineri, dar și cei care nu jucau titulari la echipa de liga 4 in etapa respectiva
Am creat din 2016 o agenda anuală a evenimentelor, repetate ca ediții in aceeași data sau perioada a anului! … vezi: Ziua Familiei Soda (Ianuarie), Cupa Dexter pt copii (Februarie-Martie), Săptămâna porților deschise (Aprilie), Trofeul “Gicu DOMȘA” pt cluburi, respectiv copii din scoli (Septembrie-octombrie), Trofeul “ Ilie STANCIU” pt echipe Old Boys (Septembrie-octombrie), Al nostru colind (Decembrie)
Marea realizare consider ca a fost in partea de infrastructura a bazei sportive (instalația automata de irigație și aspersoare, porți noi fixe și mobile de toate dimensiunile, banci noi de rezerva pe toate terenurile, instalația de sonorizare din Tribuna “Gicu DOMȘA”, condițiile noi oferite după renovarea zonei vestiarelor și condițiile de refacere, sauna, etc) și pe partea sportiva de asemenea funcționarea piramidei fotbalului de la copii de 7-8 ani pana la seniori și chiar Old Boys și fotbal feminin.
Clubul era pregătit deja pentru a trece la un alt nivel de performanța și asta după doar doi ani și jumătate, de când m-am întors acasă alături de Marius Stîncel!
Am reușit ÎMPREUNĂ cu Marius, având sprijinul autorităților locale, dar mai ales și al unor oameni cu suflet mare pt echipa SODA, sa facem in doi ani și jumătate ceea ce altii nu fac în toată viața lor!

RESPECT tuturor celor care au contribuit, intr-un fel sau altul, la reconstrucția unui stadion istoric (care a găzduit primul joc din România disputat in nocturna in 30.08.1936), dar mai ales la revitalizarea activității clubului de fotbal!

Viața îmi e călăuzită de reclama mea de suflet lansată in 1990, de către ADIDAS TORSION:
“ Dacă vrei cu adevărat, POȚI!”

PS: Va rog sa nu mai insistați, cel puțin in privința mea, cu întoarcerea! … ma refer la toți care dau comentarii sau îmi scriu mesaje private!
Am spus și o repet:
NIMENI și NIMIC nu vor schimba decizia mea luată vineri seara!

Hai SODA Dragă!
Sorin Corpodean.

Linkuri Sponsorizate

Turneu de fotbal - CUPA DEXTER 2018

Cupa Dexter Două generații de copii, 24 de echipe și peste 200 de jucători, vor participa la ediția cu numărul 2 a CUPEI DEXTER, competiție organizată de clubul nostru în Weekend-ul 10-11 Februarie 2018, la sala de sport din centrul orașului Ocna Mureș.

Regulamentul, programarea jocurilor și alte informații despre competiție vor fi afișate in cel mai scurt pe site-ul oficial www.fcsoda.ro

10 Februarie - Juniori U9 (2009 și mai mici)
11 Februarie - Juniori U11 (2007 și mai mici)

 

TERMEN LIMITA DE ÎNSCRIERE: Luni, 29.01.2018
CONTACT: 0722-460101

Afișul evenimentului:

Afis Cupa Dexter

Timp de creier disponibil

VotingCa orice alegător cu simț de răspundere și fără a avea o orientare ideologică prestabilită “istoric” (“familia mea care de la ’48 votează cu…”), mi-am zis să analizez temele de campanie și să-mi dau votul cui mi-o reprezenta mai bine interesele. Așa că am investit în campania electorală ceea ce am eu mai scump: “timp de creier”. Expresia se trage de la Patrick Le Lay, fost președinte director general al canalului fancez TF1, care a susținut, în 2004, că asta este ceea ce vinde televiziunea clienților de publicitate: timp de creier uman disponibil.

Interesele mele generale de alegător merg spre orientarea pro-europeană, spre dezvoltare sustenabilă, spre statul de drept, spre un respect cât mai larg și mai inclusiv pentru drepturile omului și, evident, spre bună-stare (care nu se traduce exclusiv în salarii mari). În plus, pentru mine, libertatea de exprimare și educația sunt domenii particulare de interes.

Ce mi-a oferit campania electorală m-a plasat într-o dilemă majoră. Pentru că partidele îmi oferă, toate, creșteri de salarii și pensii, fără a-mi indica o modalitate măcar verosimilă, dacă nu credibilă, pentru asigurarea acestor creșteri. O ofertă care îmi jignește inteligența. Îmi oferă redarea unei demnități – pe care nu cred ca mi-am pierdut-o cândva. Dar partidele care îmi cer votul așa cred, se pare, ceea ce devine pentru a doua oară jignitor. Îmi promit că-mi dau înapoi o țară, de parcă ar fi țara lor (mă rog, aici ar putea exista un sâmbure de temei; că drept este că și-au însușit-o, fiecare când i-a venit rândul). Deci, hoțul îmi face hatârul de a-mi înapoia bunul furat. Îmi oferă, mai nou, aministie generală, de parcă am fi cu toții cu procurorii în coastă și avem nevoie de eroi providențiali să luptăm împotriva justiției abuzive. Găsim în această ofertă chintesența unor replici deja clasice: “cu toții am turnat la Securitate” sau “dacă toți suntem corupți, înseamnă că nimeni nu e corupt” [1]. În plus, îmi arată cu degetul care sunt adevărații dușmani ai patriei: Soros în persoană și oamenii lui, “sorosiștii”. În esență, marea amenințare la adresa viitorului meu luminos sunt societatea deschisă, democrația participativă și drepturile omului.

Aceasta este, deci, opinia partidelor (care au avut aproape toate, în diverse combinații, acces la frâiele și visteria statului) despre alegătorul român: sărac, umilit, neputincios și hoț, victimă a ocultei internaționale și a unor cozi de topor locale (nicicând aflate, însă, la guvernare, că de aceea le zice “neguvernamentale”).

Este treaba partidelor să-și deseneze oferta electoarală pe ce fundal social își imagineză că au. Dar acest portret al românului cu drept de vot a trecut neamendat, necriticat și nepus sub semnul întrebării de jurnaliști și moderatori, cei care ar fi trebuit să fie reprezentanții interesului public (și) în această campanie. Mass media este singurul sector economic care se bucură de protecție constituțională. Libertatea de exprimare este garantată, cenzura este interzisă, ca și suspendarea publicațiilor. În schimbul acestei înalte protecții, mass media, jurnaliștii au o obligație morală, care derivă din mandatul lor de serviciu în interes public. De la acest mandat au abdicat (și) în această campanie electorală, așa cum au făcut-o din 2008 încoace.

În primii ani după 1989, mass media s-au bucurat de grade înalte de credibilitate în rândul publicului, tocmai datorită faptului că erau (sau erau percepute ca fiind) “adevărata opoziție” a țării, locul acela în care cetățeanul își căuta “vocea”. Campaniile electorale pentru alegerile generale (2008) și prezidențiale (2009) au marcat o schimbare în atitudinea presei față de candidați și partide. Atunci s-a trecut de la sprijin mediatic la partizanat pe față, atunci canalele de informare au început să se lupte între ele, în numele și spre beneficiul celor pe care îi sprijineau. Rezultatul a fost o scădere imediată, dramatică și aparent nerecuperabilă în credibilitate, de la peste 80% la circa 40% în anii din urmă.

Partizanatele politice se realiniază. Foștii critici suferă de amnezie, televiziunile difuzează la greu clipuri electorale ale unor candidaților cărora le erau, până mai ieri, ostile. Cel care pierde pe toată linia este jurnalismul. Dusă e credibilitatea și convingerea că jurnaliștii ne (re)prezintă interesele în spațiul public. Așa că nu e de mirare că dus este și “timpul de creier” pe care alegătorul român, cel presupus sărac, obidit și cu teama de procuror în suflet, îl alocă mediilor profesionale, care devin din ce în ce mai neprofesioniste.

Ioana Avădani
Director executiv
Centrul pentru Jurnalism Independent
Expert Forum
(Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului Civil Response to Clientelism in Media – MEDIA CIRCLE, co-finanțat de Comisia Europeană, prin Civil Society Facility – Media Freedom and Accountability Programme).

Campanie electorală sau luptă corp la corp?

ListCampania electorală e aproape de final, deși pare că nici nu a început. Dezbateri “moi”, spoturi electorale de anii ’90, sloganuri de amatori. Dezbaterile electorale sunt mai puțin confruntări de soluții pentru problemele multe și reale ale țării și oamenilor ei, și mai mult atacuri reciproce și recitări de mărețe realizări trecute ale partidelor. Campania aceasta este un déjà vu. Principalele partide aflate în competiție au fost la guvernare, promisiunile lor au mai fost promise.

Afișajul stradal este, în campania acesta, la limita penibilului. Ca niciodată, am văzut în orașe panouri de afișaj complet goale, jalnice placaje în așteptarea unor eventuale portrete de candidați providențiali. Ceea ce ne transmite, de fapt, lipsa de interes a partidelor de a mai investi în acest tip de comunicare publică.

Campania electorală în mass media este puternic polarizată, televiziunile aliniindu-se fără putere de tăgadă de-a lungul faliilor afilierii politice a persoanelor care le controlează. Știi, din momentul în care apeși butonul telecomenzii, ce anume vei auzi. După cum spunea un cunoscut realizator de emisiuni TV, cei “de dreapta” ar trebui să vină la el în emisiune așa cum se duce el “la sfânta biserică: știu că nu mi se va întâmpla nimic rău și că mi-e bine” [1]. Această declarație rezumă cu claritate ceea ce orice telespectator cu un dram de educație media poate sesiza cu ușurință: un non combat evident al moderatorului față de invitații din tabăra “prietenă”, toate tunurile pe ceilalți, subreprezentați sau reduși la tăcere de un zgomotos val logoreic. Studioul nu este un loc de dezbatere, ci fie tribună cu roze, fie amvon de înfierare.

Televiziunile locale s-au pierdut în procesul de tranziție la transmisia digitală terestră. Din 17 iunie 2015, toate cele 402 licențe de transmisie terestră analogică au fost anulate, dar rețelele cu transmisie digitală n-au apărut. O parte din ele au “migrat” pe cablu, ajungând astfel la mâna operatorilor de rețele, politizați la fel de tare ca și proprietarii de media. Drept este că nici atunci când existau, televiziunile locale nu erau foarte influente, o largă majoritate (aproape 71%) a publicului declarând că nu privește niciodată programele lor [2].

Radiourile locale – mici și vulnerabile – sunt copleșite de marile rețele. Apetitul lor pentru acoperirea campaniei electorale este direct proporțional cu injecțiile de capital pe care le pot obține. De regulă, mici spre inexistente, ca și influența de care dispun în rândul publicului.

Emisiunile electorale nu sunt rentabile pentru media audiovizuale, pentru că audiența lor e mică, atrag obligații legale de echidistanță și tratament egal și expun radiodifuzorii la controlul mai riguros al CNA. De exemplu, în campania pentru alegerile locale, în care mediile locale chiar ar fi avut un cuvânt de spus , doar 279 de radiodifuzori din cei 1900 în funcțiune au decis să difuzeze programe electorale.

Tirajele în scădere constantă și dificulățile întâmpinate la distribuție (în România mai există doar circa 5000 de chioșcuri de presă) fac din ziarele tipărite un vehicul de campanie aproape vetust. Revenirea pe piața de tipărituri, în plină campanie, a “Cotidianului” și relansarea, într-un nou format, a “României Libere”, sunt evoluții atipice, care merită urmărite

Există o tendință clară de retragere a politicienilor din campania electorală în mass media clasice, generată atât de scăderea influenței acestora, cât și de costurile mari de producție.

Ramân la îndemână canalele din mediul online. În rețelele sociale, unde candidați și partizani se înfruntă în declarații pe picior de egalitate tehnologică, campania pare mult mai combativă. Tonul este mai aspru, (până la grobian) pentru că, în lipsa unui jandarm (rol jucat, destul de palid în acest sezon, de CNA, pentru audiovizual), adversarii simt că orice este permis. În plus, pe Facebook, publicul are acces direct la candidați și interacționează cu aceștia, și la bine dar, mai ales, la rău. Atitudinea prevenitoare a moderatorului nu mai există, astfel încât combatanții politici dau piept cu armiile de comentatori – onești cetățeni preocupați de soarta alegerilor, postaci cu simbrie sau troli din vocație. Scăpați de încorsetările standardelor jurnalistice (atâtea câte sunt) sau de controlul autorității de reglementare, furnizorii de conținut pot da frâu liber umorilor, frustrărilor și, din când în când, argumentelor. Exemplul alegerilor din Statele Unite, în care pe rețelele sociale au circulat masiv știri false, ar trebui să ne dea de gândit și să ne îmboldească spre o analiză serioasă a utilizării Internetului ca principal vehicul de comunicare politică și a modului în care presa profesionistă, “autoritatea competenței” pierde teren în fața notorietății virtuale a unor vectori de opinie adeseori anonimi sau cu false identități. Ar fi acesta un bun moment să ne întrebăm ce facem noi pentru educarea spiritului critic al consumatorului de media.

Ioana Avădani
Director executiv
Centrul pentru Jurnalism Independent
Expert Forum
(Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului Civil Response to Clientelism in Media – MEDIA CIRCLE, co-finanțat de Comisia Europeană, prin Civil Society Facility – Media Freedom and Accountability Programme).

Roboții vorbesc

BinaryRezultatul alegerilor prezidențiale din Statele Unite a fost considerat “surprinzător”, “uimitor” sau “șocant” chiar și de către “presa serioasă”. A urmat, imediat, un val tăios de analize și introspecții care să explice nu neapărat victoria lui Donald Trump, cât miopia analiștilor, sociologilor, comentatorilor și jurnaliștilor care nu au anticipat rezultatul.

Așa au ieșit la iveală câteva elemente care pun sub semnul întrebării întregul mecanism al presei profesioniste. Un studiu realizat de BuzzFeed [1] asupra principalelor pagini de Facebook hiper-politizate a relevat că primele trei de orientare republicană au publicat articole incorecte, părtinitoare sau false în proporție de 38%, în timp ce la primele trei din cele de orientare pro-democrată proporția a fost de 18%. Discuția, în acest caz, nu este de genul “X a manipulat mai mult decât Y”. Șocant este procentajul uriaș de informații incorecte în ambele tabere.

Tot BuzzFeed a relevat [2] că circa 100 de site-uri de știri politice americane au fost, în realitate, create, gestionte și alimentate cu informații de o mână de adolescenți din orașul macedonean Veles. Puștii au făcut bani din publicitatea atrasă de site-urile lor cu trafic mare. Patru din cinci materiale de pe aceste site-uri, puternic viralizate, au fost false. Penetrarea lor în mediile sociale și interacțiunile cu publicul (like-uri, share-uri, comentarii) au fost semnificativ mai mari decât cele ale materialelor de investigație exclusivă a celor din presa profesională de calitate (New York Times, de exemplu).

Un alt studiu [3] a analizat mesajele de pe Twitter în perioada campaniei electorale americane care au utilizat câteva dintre cele mai populare hashtag-uri. Concluzia: din cei 2,8 milioane de utilizatori analizați, 400.000 par a fi “boți” (algoritmi care generează în mod automat texte). Roboți, cum ar veni.

Rezultă că opinia publică a fost intens expusă la știri false, de către entități fără vocație editorială (deci fără standarde profesionale), ba chiar de inteligențe artificiale. Mai mult, aceste metode au fost foarte eficiente. Mizând pe un mecanism psihologic simplu : “conformity bias”, aplecarea omului către idei și comentarii care îi confirmă opiniile și îi consolidează, astfel, statutul în comunitatea sa (reală, ideologică sau virtuală).

Tendințele nu sunt noi. Marele merit al analizelor realizate pe campania electorală americană este că au “obiectivizat” aceste tendințe, ne-au arătat cu cifre cât de puternice sunt. Marii operatori online au reacționat deja. Și Google, și Facebook au anunțat că și-au actualizat politicile de acces la publicitate pentru site-urile care nu își asumă deschis structura de proprietate sau cele care vehiculează știri false.

Ceea ce naște o nouă și complicată serie de întrebări. Avem oare nevoie de “arbitri” care să decidă pentru noi ce este fals și ce nu? Există vreo garanție că acești arbitri vor fi corecți de fiecare dată și pe termen lung? Și ce se întâmplă dacă funcția de cernere este realizată tot de elemente de inteligență artificială, de niște programe de calculator?

Standardele internaționale în materia libertății de exprimare au o sită foarte strictă de criterii în baza cărora libertatea de exprimare poate fi limitată în mod legitim: demnitatea umană, securitatea națională, ordinea publică, bunele moravuri. Caracterul de adevăr al informației nu este printre ele. Cu alte cuvinte, nu poți interzice legal vehicularea unei informații doar pentru că nu este adevărată. Pentru a stăvili valul de dezinformare este nevoie de alte mecanisme decât cele legale. La “sursă”, este nevoie de standarde profesionale solide și de responsabilitate solidă. La “recepție”, la ochiul și urechile consumatorului de media, este nevoie de un aparat solid de gândire critică, care să-i permită să evalueze singur valoarea de adevăr a unei informații, credibilitatea unei surse. Este nevoie de ceea ce se numește “educație media”.

În acest context, rezistența autorităților române din ultimii 20 de ani față de acest subiect, refuzul lor de a iniția măcar o dezbatere publică pe această temă vorbesc clar despre lipsă de interes și viziune. Și despre dorința de a avea un public “comod”, ușor de controlat prin discursul public furnizat de medii controlate politic.

Ioana Avădani
Director executiv
Centrul pentru Jurnalism Independent
Expert Forum
(Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului Civil Response to Clientelism in Media – MEDIA CIRCLE, co-finanțat de Comisia Europeană, prin Civil Society Facility – Media Freedom and Accountability Programme).

Mai bine cu taxă decât fără

Tvrrr
Președintele Klaus Iohannis a trimis [1] Curții Constituționale o sesizare de neconstituționalitate asupra legii care elimină taxa radio-TV. Deși legea vizează alte peste 100 de taxe și tarife ce se vor eliminate, taxa pentru serviciile publice de media este cea care a determinat decizia prezidențială. Președintele împinge, astfel, termenul de promulgare a legii fără a-și folosi (încă) “glonțul de argint” al veto-ului prezidențial.

Introdus la începutul lui octombrie, proiectul susținut de PSD era justificat prin despovărarea statului de administrarea unor taxe a căror colectare costă mai mult decât aduc ele la bugetele publice. Legitimitatea unei astfel de propuneri putea fi demonstrată doar în baza cifrelor: atâta cheltuim, atâta colectăm, ne dă cu minus, e mai bine fără taxe. În lipsa lor, potențialul electoral al demersului este evident, iar intenția populistă este ușor de ghicit: iată, popor, nu numai că îți dăm (majorări salariale, sporuri, pensii speciale, etc), dar te mai și scăpăm de dări.

Printre cele 100 de taxe și tarife a apărut, cu totul neașteptat, și taxa datorată pentru serviciile publice de media de către orice deținător de aparate radio sau TV. Cel puțin în cazul ei, argumentul costurilor colectării este fals. Statul nu cheltuie niciun ban pentru colectarea acestei taxe. Plata ei se face de către fiecare titular de contract de electricitate, odată cu plata facturii.  În plus, pentru serviciul de a face această colectare posibilă și de a vira apoi banii spre cele două servicii publice de media, companiile furnizoare de electricitate percep comisioane care urcă până la 18%. Deci nu statul, ci noi suportăm povara colectării.

Altul trebuie să fi fost, atunci, motivul eliminării intempestive a acestei taxe.  În locul taxei colectate de la public, legea propune finanțarea directă de la bugetul de stat. Una dintre explicațiile posibile este soluționarea rapidă și globală a situației financiare dezastruoase a Televiziunii Române, care are datorii de 150 de milioane de euro. Taxa radio-Tv (a cărei valoare este stabilită prin hotarâre de guvern) nu a mai fost modificată din 2003 (când a fost scăzută) și, în context electoral nimeni nu și-a asumat inițiativa creșterii ei. Totodată, managementul TVR (în formulele sale succesive) nu a demonstrat capacitatea de a rezolva criza fără aport de capital din afară. În aceste condiții, “absorbirea” la bugetul de stat a întregii instituții pare a fi o soluție contabil valabilă.

Inițiatorul legii, președintele PSD Liviu Dragnea, a prezentat Parlamentului cifre care, susține el, ar putea aduce televiziunii publice venituri bugetare mai mari decât cele din prezent. Singura problemă este că ele se referă la un buget care nu a fost încă nici măcar proiectat și că nu există nicio garanție că sumele generoase vehiculate de dl. Dragnea se vor regăsi în foma finală a bugetului. O altă problemă a acestui mecanism este că el se aplică în egală măsură radioului public, care are un excedent financiar și care ar avea mai mult de pierdut decât de câștigat din alimentarea de la bugetul de stat. În al treilea rând, această finanțare decisă direct, an de an, de către Parlament ar crește presiunile politice asupra celor două instituții, și așa acuzate în mod repetat de politizare și de partizanat politic la nivel editorial.

Discuția “cu sau fără taxă” pentru mediile publice este o temă validă și legitimă în orice societate democratică. Există modele de succes și într-o parte, și într-alta, așa cum există și eșecuri notabile. Mediile noastre publice funcționează după o lege din 1994, care nu mai reflectă societatea românească din – ca mâine! – 2020. O dezbatere serioasă despre serviciile publice de media, despre mandat public și finanțare, despre diferența dintre “abonament” (cost versus serviciu consumat), “taxă” (obigație fiscală) sau “contribuție” (cotă parte din venit pentru asigurarea unui serviciu public), despre responsabilitate față de public se impune cu necesitate.

Ceea ce nu trebuie să scăpăm din vedere este că bugetul de stat se constituie tot din taxele noastre. Prin taxa directă sau de la buget, tot noi plătim serviciie publice media. Ca atare, în calitatea noastră de contribuabili și cetățeni, trebuie să facem parte din această dezbatere.

Ah, da, să nu uităm! Existența serviciilor publice de media este prevăzută în Constituție și tratatul Uniunii Europene recunoaște rolul lor “direct legat” de nevoile democratice ale unei societăți. Deci nu le putem desființa. Nu ar fi atunci mai bine să le putem controla direct?

Ioana Avădani
Director executiv
Centrul pentru Jurnalism Independent
Expert Forum
(Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului Civil Response to Clientelism in Media – MEDIA CIRCLE, co-finanțat de Comisia Europeană, prin Civil Society Facility – Media Freedom and Accountability Programme).

GARANTUL INTERESELOR NOASTRE

Cna Logo
Două știri despre CNA în aceeași săptămâna de la începutul lui noiembrie. Prima ne spune că circa 1600 de sesizări din partea publicului au fost prescrise, pentru că nu au fost luate în discuție în cele 6 luni prevăzute de lege. O a doua ne informează că CNA a decis să nu  ia nicio măsură punitivă în cazul a două melodii difuzate frecvent la radio, despre care  unii membri ai organismului de reglementare credeau că fac aluzii la consum de droguri sau acte sexuale. Două știri care ne fac să ne întrebăm care este agenda Consiliului și ce așteptări suntem îndreptățiți să avem de la el.
Prin lege, CNA este garantul interesului public și are în sarcină câteva elemente cruciale ale conținutului programelor audiovizuale: exprimarea liberă, pluralismul de idei și opinii, protecția demnității umane, protecția minorilor și a culturilor și limbilor de pe teritoriul României.

În acest context, putem înțelege preocuparea sa, chiar și exagerată, de a ocroti minorii României de oarece aluzii dăunătoare din cântece. Mai greu este să înțelegem cum de 1600 de sesizări au rămas nediscutate, pentru că CNA nu și-a găsit timp pentru ele.

Consiliul nu a fost nicicând o instituție simpatică. Întâi de toate, pentru că un organism de reglementare nu este "simpatic" prin definiție. Acuzele repetate de politizare, mai ales în procesul acordării licențelor de funcționare pentru radiodifuzori, au erodat încă și mai tare popularitatea Consiliului. Amenzile acordate au tensionat relațiile cu radiodifuzorii, care se consideră veșnic hărțuiți pe nedrept. Dar, încetul cu încetul publicul i-a înțeles menirea și s-a întors către el, cerându-i să-și joace rolul de arbitru și corector al spațiului audiovizual. Transparența sporită pe care a practicat-o (pentru lucrările proprii) și impus-o (pentru proprietatea companiilor radiodifuzoare) l-au ajutat să câștige ceva mai important decât popularitate: încredere. Publicul a început să se adreseze CAN-ului când vede sau aude ceva ce i se pare nepotrivit, recunoscându-i autoritatea și așteptând de la el reparații. Această încredere a înșelat-o CNA nebăgând în seamă 1600 de sesizări, fie nepunându-le pe ordinea de zi, fie neîntrunindu-se în cvorumul necesar pentru a le discuta.

Ultimii trei ani au fost nefaști pentru funcționarea CNA-ului. Tensiunile interne, generate de orientări politice sau de proaste chimii personale, au dus la șubrezirea instituțională a Consiliului. A pierdut autoritate, jucând după reguli diferite pentru parteneri diferiți. A pierdut autonomie, acceptând (ba chiar cerând) o modificare a legii de funcționare care permite demiterea președintelui CNA prin respingerea raportului anual de activitate.  O lege handicapantă pentru instituție, pentru a putea înlătura  o persoană. Legea a trecut,  dar nu a fost aplicată, președintele CAN-ului este tot același. S-au auzit voci care cereau desființarea Consiliului, în pofida faptului că existența unui organism de reglementare în audiovizual este cerință europeană.

CNA se înscrie, astfel, pe lista instituțiilor în plină eroziune, al căror viitor devine predictibil de nepredictibil. Cei care îl compun ne pot fi antipatici. Comportamentele lor pot fi criticabile. Deciziile Consilului pot fi chestionate. Sunt acestea toate parte din dezbaterea democratică. Dar instituția ar trebui să rămână predictibilă în raportul ei cu publicul, cu noi - căci acesta este sensul cuvântului "garant".


Ioana Avădani
Director executiv
Centrul pentru Jurnalism Independent

Expert Forum
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului Civil Response to Clientelism in Media – MEDIA CIRCLE, co-finanțat de Comisia Europeană, prin Civil Society Facility - Media Freedom and Accountability Programme).

Două Turnee Semifinale de Volei pentru Juniori la Ocna Mureș

Volei JunioriFederația Română de Volei a desemnat, în această săptămână, orașele care vor organiza turneele semifinale din cadrul Campionatului Național de Juniori. Ocna Mureș are onoarea să organizeze două dintre aceste turnee.

La Speranțe Masculin, Ocna Mureș va organiza jocurile seriei a-III-a. Echipele care vor face parte din aceasta serie sunt: CS Ocna Mureș, CSS Zalău, CSS LAPI Dej și LPS Suceava. Meciurile se vor disputa în sala de sport a Liceului Teoretic Petru Maior in zilele de 19 - 20 martie 2016. Se califică pentru faza finală, echipele clasate pe primele 2 locuri. Le urăm succes baieților antrenați de Lucian Victoratos și sperăm într-o calificare la turneul final. Vă așteptăm în tribune să-i incurajăm pe baieții noștri!

La Minivolei Feminin, Ocna Mureș va organiza jocurile seriei a-VIII-a. Echipele care vor face parte din aceasta serie sunt: CS Ocna Mureș, CSS Blaj, CSS Târnăveni și ACS Juvenil N. Titulescu Brașov. Meciurile se vor diputa în sala de sport a Școlii Generale Lucian Blaga în zilele de 26-27 martie 2016. Se califică la turneul final echipa clasată pe primul loc în grupă. Le urăm succes fetelor antrenate de Stelian Grozav și vă așteptăm în tribune să le incurajăm pe fetele noastre!

La Speranțe Feminin, echipa noastră se va deplasa la Borș, unde se vor organiza jocurile seriei a-IV-a. Echipele care vor face parte din aceasta serie sunt: CS Viitorul Bors
CS Victoria Nădlac, ACS Agroland Timișoara, CSS Turda, CS Ocna Mureș și LPS Cluj. Meciurile se vor diputa în zilele de 18 - 20 martie 2016. Se califică pentru faza finală echipele clasate pe primele 2 locuri. Le urăm succes fetelor antrenate de Stelian Grozav!

Echipa de Minivolei Masculin, se va deplasa la Dej pentru Turneul Semifinal si va face parte din seria a-IV-a. Componenta seriei este urmatoarea: CSS LAPI Dej, CSS6 Stei,
CS Ocna Mureș și CSS Zalău. Meciurile se vor juca in zilele de 26-27 Martie 2016. Se califică pentru faza finală echipele clasate pe primele două locuri. Le urăm multă baftă tinerilor voleibaliști antrenați de Lucian Victoratos!

Afis Turneu Sperante Baieti  Afis Turneu Minivolei Feminin

7 mituri despre drepturile șoferilor

Drepturile SoferilorCirculă "pe net" tot felul de articole și articolașe despre drepturile șoferilor. Dacă pare "prea frumos ca să fie adevărat", poate ar trebui să vă gândiți mai bine... Deși au mare priză la public, articolele de acest gen nu prea au bază reală (a se citi legală). Iată 7 dintre cele mai răspândite mituri:

1. Polițistul rutier este obligat să se legitimeze în fața șoferului. - FALS
Agentul care are insigna în piept, nu este obligat să vă arate și legitimația. În plus, majoritatea agenților au și un ecuson, pe lângă insignă, pe care este trecut numele și funcția.

2. Polițistul rutier nu are voie să te oprească în trafic fără motiv - FALS.
Legea îi oferă posibilitatea poliţistului să oprească orice autovehicul "pentru verificarea deţinerii de către conducătorii vehiculelor a documentelor prevăzute de lege" (vezi Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice", Art. 182. 1)

3. Șoferul are dreptul sa ceară "ordinul de serviciu" cu informații despre zona și data filtrului facut. - FALS
Ordinul de serviciu face parte din cadrul unor dispoziții interne cu caracter secret ce pot fi verificate doar de către superiorii agentului rutier.

4. Când poliția te oprește "pentru centură", nu are voie să-ți dea amendă și pentru altceva - FALS
Dacă un polițist te-a oprit pentru că-ți funcționează doar un far și observă și alte nereguli legate de acte, de starea mașinii sau de starea șoferului, poate lua măsurile legale pentru fiecare în parte, în același timp.

5. Semnați că luați la cunoștință de amendă dar nu recunoașteți fapta și îl convocați la Tribunal pe polițist - FALS
"Convocarea la Tribunal" este o o prostie pentru că polițistul care întocmește procesul verbal nu are calitate procesuală în cazul contestației procesului verbal, parte într-un asemenea proces este instituția din care acesta face parte (unitatea/subunitatea de poliție).

6. Dacă te oprește Poliția Rutieră și ți se pare că agenții fac vreun abuz poți suna la 112 și vine poliția care va intocmi un raport - FALS
Apelarea la numărul de urgență 112 se face NUMAI pentru situatii de urgenţă. Faptul ca ești oprit de un polițist pentru control NU este o situație de urgență... doar daca există fapte violente din partea polițistului.

7. În cazul în care ești oprit de o mașină cu radar, ai dreptul sa ceri diferite acte, inclusiv certificatul metrologic - FALS
"Legitimația care atestă ca au dreptul de a lucra pe radar" și "legitimația care atestă dreptul de a conduce mașina Ministerului de Interne" au caracter intern, iar verificarea lor se face de şeful ierarhic al polițistului. Certificatul de verificare metrologică se poate solicita doar de instanța de judecată în cazul în care contravenientul formulează contestație împotriva procesului verbal, iar acest document se trimite în copie instanţei, în niciun caz conducătorului auto.

CROSUL O.M. activ, ediția a-V-a

Cros 2015Asociația Școala Împreună, Asociația Pro Copilaria, Liceul Teoretic PETRU MAIOR Ocna Mureș, Școala LUCIAN BLAGA Ocna Mureș și Clubul Sportiv Ocna Mureș în parteneriat cu Primăria Orașului Ocna Mureș, organizează CROSUL O.M. activ, ediția a-V-a, Sâmbătă, 10 octombrie 2015, începând cu ora 9:30.

STARTUL se va da la ora 10:00 din Str. Nicolae Iorga la intersecția cu Str. Memorandumului

VINO ȘI TU SĂ ALERGĂM ÎMPREUNĂ!

 

Afis Cros 2015



prognoza meteo

( † ) Calendar Ortodox 2018 - sarbatori

   TRIMITE: o stire o poza sau  video 

Director ziare si reviste de la A la Z

Publicitate ...

Abonare newsletter

Adresa de e-mail:

De vizitat   →   utile online

Curs valutar si convertor valutar
curs BNR din

 

 

NU EXISTA INFORMATII VALUTARE !

 

 


curs de schimb valutar     convertor valutar




nu exista stiri
 Stirile cele mai comentate




nu exista stiri

Video            →            Stiri video
Poza zilei              →              Toate pozele
Copilul chinez care a atins o noua treapta a evolutiei. Face parte dintr-o noua rasa umana!